Prima denumire sub care a fost cunoscută localitatea – Murfatlar, atestată în scris din anul 1855, este de origine otomană, răspandită în întreaga zonă învecinată a actualului oraș. Cel mai probabil, Murfatlar vine de la cuvântul mürüvetli - om generos, cu forma derivată mürüvet - om curajos, cu inima deschisă, cu calităţi superioare, adică un om de omenie, denumire care, în timp, s-a transformat în Murfat și Murfatlar – urmașii lui Murfat. În două perioade – 1921-1965 și 1975-2007, localitatea a purtat numele de Basarabi.
Istoria locului este însă mult mai veche, cele mai multe vestigii atestând-o în perioada romană târzie și cea medievală timpurie. Valuri de apărare care leagă diverse puncte de pe malul Dunării de Marea Neagră, zona Portului Constanța, trec prin localitate - Valul mic de pământ – sec. VI d. Ch. și castrul roman de apărare a Valului, Valul mare de pământ – sec. IX d. Ch., Valul mare de piatră sec. IX d. Ch., Valul de piatră sec. X d. Ch. Valurile, relativ continue de la vest la estul județului, nu sunt valorificate turistic. Din aceeași perioadă medievală timpurie, în care Dobrogea se afla din nou în Imperiul Bizantin, provine unul din marile repere ale orașului Murfatlar, și anume Complexul Rupestru Murfatlar, sec. X – XI d. Ch., considerat posibil cel mai important centru creștin timpuriu de pe teritoriul României.
Informațiile scrise despre localitatea Murfatlar fac un salt peste veacurile de istorie agitată a Dobrogei și reapar în sec. XIX, când se intensifică locuirea comunei rurale și, alături de populația autohtonă, de mocanii veniți în transhumanță, mai cu seamă din Ardeal, și stabiliți aici, apare o garnizoană turcească în 1855, iar în anii următori se stabilesc numeroși tătari din Crimeea, urmând ca, după Războiul de independență a României, 1877-1878, ponderea populației românești să crească. Conviețuirea de secole a diverselor etnii în Dobrogea și în Murfatlar a creat comunități reziliente și încărcate de legende, folclor și artă populară care constituie o atracție în sine în aceasta zonă.
Odată cu modernizarea regiunii, în special prin construirii primei căi ferate din Dobrogea menite să faciliteze comerțul și schimburile prin conectarea Dunării și Mării Negre, apoi a Podului „Carol I” la Cernavodă, dat în exploatare în 1895, Murfatlar s-a găsit pe importanta axă Cernavodă – Constanța, iar gara feroviară construită de compania britanică „Danube and Black Sea Railway Kustendje Harbour Company Limited” (DBSR) se află în funcțiune şi astăzi şi poate fi vizitată.
Deceniile următoare au înregistrat evoluții importante, ducând la dezvoltarea străvechii provincii Dobrogea, iar printre localitățile care s-au ridicat într-un interval scurt s-a numărat și Murfatlar. Canalul Dunăre-Marea Neagră, construit în perioada 1949-1953 și ulterior, inaugurat în 1984, traversează orașul, un port de dimensiuni reduse permite tranzitul de mărfuri vrac, iar o zonă liberă portuară facilitează activități industriale și comerciale legate de transportul naval pe canal. În anul 1988, la doar 9 kilometri sud de Murfatlar, Monumentul „Flacăra Tineretului” a fost ridicat de către tineretul comunist în apropierea fostului sat Straja, distrus pentru a face loc şantierului și canalului. Cunoscut acum ca „Monumentul de la Straja”, statuia în formă de înger fără aripi este cel mai înalt monument de pe teritoriul României.
În tot acest timp, dealurile care înconjoară Murfatlarul devin resursă pentru ceea ce va fi una dintre cele mai mari şi mai renumite podgorii din România, Podgoria Murfatlar. Legenda spune că haiducul Radu, fiul lui Murvet, a prădat o corabie, iar vița-de-vie găsită în sacii luați de pe corabie a plantat-o la Murfatlar. Vița s-a prins, a dat roade şi a devenit celebră. Strâns legate de istoriile şi legendele viței-de-vie sunt și tradițiile şi obiceiurile din Murfatlar, care sunt ilustrate în numeroasele evenimente locale, activități culturale și artistice care animă orașul.
După 1990, oraşul Murfatlar s-a dezvoltat organic, prin investiții publice şi private în infrastructură edilitară şi turistică, promovând imaginea oraşului şi a resurselor turistice locale interesante, unele chiar unice pe teritoriul României.
