Gara Feroviara Murfatlar (Basarabi)
In perioada in care Dobrogea se afla sub ocupaţie otomană, linia ferată Constanţa Port-Cernavodă Port a fost prima cale ferată a imperiului Otoman. Ea s-a inaugurat la 4 octombrie 1860 şi a fost realizată după norme şi cu resurse englezeşti. Traseul urmărea marginea oraşului Constanţa, în zigzag pânS la gara din vestul acestuia, depăşea Murfatlar şi Medgidia, apoi valea Carasu şi ajungea la Cernavodă (lungime totală de 64,6 km). Performanţele sale tehnice se refereau la panta de 30 grade de la intrarea în port şi la liniile anexe ce ajungeau până în dreptul actualei staţiuni Mamaia.
Permisiunea construirii liniei ferate şi cea de exploatare porturilor şi gărilor, mai ales pentru activităţi comerciale s-a bazat pe o înţelegere ce datează de la 1 septembrie 1857, dintre un grup londonez de investitori (reprezentat de Sir John Trevor Barkley) şi guvernul otoman. Documentul a fost semnat chiar de sultanul Abdul Mejdid. Actul stipula concesiunea pe 99 de ani pentru administrare de către constructor, partea engleză apărând sub denumirea „Compagnie du chemin de fer Imperial Ottoman du Danbe et de la Mer Noire”, înlocuită ulterior cu denumirea „Danube and Black Sea Railway Kustendje Harbour Company Limited" - DBSR). în acelaşi an s-a realizat şi o mică gară, dispărută ulterior, în timpul inundaţiilor din 1924.
Această linie de cale ferată şi-a căpătat utilizarea deplină pentru regiune după finalizarea războiului ruso-turc (1877-1878) şi după realizarea podului lui Anghel Saligny, de la Cernavodă. Ansamblul actual este format din clădirea gării şi turnul de apă care alimenta locomotivele cu abur (fiecare din aceste obiective este clasat şi individual), fiind construite după 1900. în apropierea turnului se mai află două construcţii care adăposteau pompele necesare funcţionării turnului, care nu au fost clasate în LMI, deşi au caracteristici arhitecturale asemănătoare.
Compania engleză care a construit calea ferată a realizat în 1860 şi gara Murfatlar într-o formă de "clădire mică şi abia încăpătoare a personalului" (M.D.Ionescu). Ea servea atunci şi mărfuri şi călători şi nu avea magazii şi dependinţe. Se pare, de asemenea, că gara iniţială se afla la distanţă de circa 500 m de cea actuală, dispariţia ei fiind o consecinţă a inundaţiilor catastrofale din anul 1924.
Nu se identifică cu exactitate până în prezent anul realizării/inaugurării gării-monument din Basarabi/Murfatlar, dar este evident că acest tip de staţie de cale ferată aparţine programului de gări "stil CFR" (conform clasificării tipo- morfologice făcute de arh Toader Popescu în lucrarea "Proiectul feroviar românesc (1842-1916)" publicată în 2014). In contextul lucrării menţionate, analiza vizuală a gării Basarabi/Murfatlar se înscrie în "Familia 5" )Tipu] 5.C.), "ultima reinterpretare a stilului CFR înainte ca stilul naţional să acapareze integral şi acest program de arhitectură (gările), aşa cum o va face cu majoritatea programelor publice până la sfârşitul deceniului 3 al secolului XX." Este vorba de "gări de dimensiuni medii, simetrice, cu un corp principal şi două aripi laterale, de un nivel, cu faţade din cărămidă;. Tipul este folosit pentru gări intermediare"...
Actualmente, imaginea exterioară a gării exprimă o stare relativ bună de întreţinere. Traficul feroviar însă, a fost considerabil redus, astfel încât, gara nu este utilizată la capacitatea sa, ceea ce conduce la riscul de degradare fizică a clădirii. în plus, inexistenţa unei zone de protecţie corespunzător dimensionate, reglementate şi eestionate a favorizat parazitarea ambientului monumentului.
