MURFATLARUL TURISTIC

Turismul și cultura pe traseul transfrontalier Murfatlar - General Toshevo

Atracții turistice in Murfatlar

Atracții Turistice

   Ambele municipalități au bogate patrimonii culturale, istorice și naturale – arii protejate, rezervații naturale și diverse locații de interes. Printre principalele situri culturale și naturale și atracții turistice din regiunea transfrontalieră putem enumera:

– pe raza orașului Murfatlar – Mânăstirea rupestră /complex monahal/ – monument cultural de valoare națională; Muzeul Vinului înființat în anul 1970; Rezervația Naturală „Fântânița-Murfatlar” și lacul de cretă; Moșia lui Mihail Kogălniceanu; Canalul Dunăre-Marea Neagră; Centrul Cultural; Două lăcașe de cult și alte monumente de artă.

– pe raza Municipalității General Toshevo – Muzeul de Istorie din General Toshevo, cu două sucursale – Colecția Muzeală „Yordan Yovkov” – sat Krasen și „Dora Gabe” – sat Dabovnik; Biserica „Sf. Nicolae de vară” și-a deschis porțile în anul 1860, precum și hramul „Sf. Dumitru”; 6 centre culturale; Memorialul dedicat culturii – Școala medie „Yordan Yovkov”, deschisă în anul 1909; 7 arii protejate și siturile Natura 2000-„Rositsa-Lozitsa”,”Bezhanovo”,”Kardam”,”Dobrogea din zona litoralului”,”Chairya” „,Lacul „Dryan”; Unități și case particulare înregistrate pentru turism rural și ecoturism.

Lacul de creta

   Putini sunt cei care, in drumul lor spre mare, fac dreapta din centrul Murfatlarului pentru a vedea – macar 5 minute – un loc dintr-o alta lume.

   Locul asta poate fi gasit usor: cum treci de podul peste canalul Dunare-Marea Neagra, intr-o curba la dreapta (cu linie continua, atentie!), se face un drum de tara la stanga, care urca dealurile. Poti deja vedea in stanga ca este vorba de o cariera, aparent de piatra, in realitate de var si creta. Daca apuci pe acel drum, la vreo 200 de metri mai sus poti opri masina si apoi poti cobori pe picioarele proprii pentru a admira privelistea unei alte lumi: o lume de creta, aparent neprielnica oricarei forme de viata si in care s-ar putea filma cu succes o scena de Star Wars.

   Lacul de pe fundul carierei iti arata totusi ca esti pe Pamant, iar daca ramai acolo mai mult de 10 minute incepi sa vezi ca zona totusi misuna de viata, tot felul de gaze, soparle si alte vietati minuscule croindu-si drum prin desertul alb incins de soare. Memorabil..

 

 

Monumentul Eroilor

   Monumentul Eroilor Murfatlar a fost ridicat în memoria celor care au luptat de-a lungul Primul Război Mondial în perioada 1916 – 1918.

   Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 28 iulie 1914 și 11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război – realizarea statului național unitar român. Sistemul internațional era marcat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii extraeuropene. În Europa, Germania devenise principala putere și comportamentul ei pe continent a determinat o extraordinară destrămare și recompunere a alianțelor în raport cu deceniile anterioare.

   Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

   Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România alege să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”.

   În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.

   După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, ceea ce va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București.

   În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.

   Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se, în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.

   Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să fie nevoită să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Din fericire, refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.

Gara Feroviara Murfatlar (Basarabi)

   In perioada in care Dobrogea se afla sub ocupaţie otomană, linia ferată Constanţa Port-Cernavodă Port a fost prima cale ferată a imperiului Otoman. Ea s-a inaugurat la 4 octombrie 1860 şi a fost realizată după norme şi cu resurse englezeşti. Traseul urmărea marginea oraşului Constanţa, în zigzag pânS la gara din vestul acestuia, depăşea Murfatlar şi Medgidia, apoi valea Carasu şi ajungea la Cernavodă (lungime totală de 64,6 km). Performanţele sale tehnice se refereau la panta de 30 grade de la intrarea în port şi la liniile anexe ce ajungeau până în dreptul actualei staţiuni Mamaia.

   Permisiunea construirii liniei ferate şi cea de exploatare porturilor şi gărilor, mai ales pentru activităţi comerciale s-a bazat pe o înţelegere ce datează de la 1 septembrie 1857, dintre un grup londonez de investitori (reprezentat de Sir John Trevor Barkley) şi guvernul otoman. Documentul a fost semnat chiar de sultanul Abdul Mejdid. Actul stipula concesiunea pe 99 de ani pentru administrare de către constructor, partea engleză apărând sub denumirea „Compagnie du chemin de fer Imperial Ottoman du Danbe et de la Mer Noire”, înlocuită ulterior cu denumirea „Danube and Black Sea Railway Kustendje Harbour Company Limited" - DBSR). în acelaşi an s-a realizat şi o mică gară, dispărută ulterior, în timpul inundaţiilor din 1924.

   Această linie de cale ferată şi-a căpătat utilizarea deplină pentru regiune după finalizarea războiului ruso-turc (1877-1878) şi după realizarea podului lui Anghel Saligny, de la Cernavodă. Ansamblul actual este format din clădirea gării şi turnul de apă care alimenta locomotivele cu abur (fiecare din aceste obiective este clasat şi individual), fiind construite după 1900. în apropierea turnului se mai află două construcţii care adăposteau pompele necesare funcţionării turnului, care nu au fost clasate în LMI, deşi au caracteristici arhitecturale asemănătoare.

   Compania engleză care a construit calea ferată a realizat în 1860 şi gara Murfatlar într-o formă de "clădire mică şi abia încăpătoare a personalului" (M.D.Ionescu). Ea servea atunci şi mărfuri şi călători şi nu avea magazii şi dependinţe. Se pare, de asemenea, că gara iniţială se afla la distanţă de circa 500 m de cea actuală, dispariţia ei fiind o consecinţă a inundaţiilor catastrofale din anul 1924.

   Nu se identifică cu exactitate până în prezent anul realizării/inaugurării gării-monument din Basarabi/Murfatlar, dar este evident că acest tip de staţie de cale ferată aparţine programului de gări "stil CFR" (conform clasificării tipo- morfologice făcute de arh Toader Popescu în lucrarea "Proiectul feroviar românesc (1842-1916)" publicată în 2014). In contextul lucrării menţionate, analiza vizuală a gării Basarabi/Murfatlar se înscrie în "Familia 5" )Tipu] 5.C.), "ultima reinterpretare a stilului CFR înainte ca stilul naţional să acapareze integral şi acest program de arhitectură (gările), aşa cum o va face cu majoritatea programelor publice până la sfârşitul deceniului 3 al secolului XX." Este vorba de "gări de dimensiuni medii, simetrice, cu un corp principal şi două aripi laterale, de un nivel, cu faţade din cărămidă;. Tipul este folosit pentru gări intermediare"...

  Actualmente, imaginea exterioară a gării exprimă o stare relativ bună de întreţinere. Traficul feroviar însă, a fost considerabil redus, astfel încât, gara nu este utilizată la capacitatea sa, ceea ce conduce la riscul de degradare fizică a clădirii. în plus, inexistenţa unei zone de protecţie corespunzător dimensionate, reglementate şi eestionate a favorizat parazitarea ambientului monumentului.

Rezervația naturală Fântanița – Murfatlar

   Pusă sub ocrotire în anul 1932, rezervația este situată la 1 km sud de orașul Murfatlar, pe partea stangă a șoselei Constanța – Ostrov și ocupă o suprafață de 82,74 ha, fiind inclusă în pădurea Murfatlar, a cărei suprafață este de 771 ha.
   Începând cu anul 1962, rezervația este ocrotită de lege și adăpostește o serie de specii rare de plante și animale.

   Odată cu venirea primăverii, coasta abruptă este acoperită de bogația culorilor ale numeroaselor flori ce pot trezi invidia oricarui pictor peisagist. Astfel, brandușa de primăvară, irișii sălbatici, dedițeii, zambilele sălbatice, ruscuțele sunt o adevarată încântare pentru cei ce viziteaza această rezervație. În văile ce străbat panta și care cantoneaza o pădure naturală, viorelele și toporașii sunt printre primii vestitori ai primăverii. De altfel, din rezervațtia “Fântânița” au mai fost descrise numeroase plante noi pentru știință, din care majoritatea poartă epitetul specific, derivat din numele localității Murfatlar: ruscuța, colilia, ciulinii violacei de la Murfatlar. Vegetația lemnoasa de pe vaiugile rezervației este alcatuită din stejarul pufos, stejarul balcanic, stejarul brumariu, cârpinița, scumpia, jugastrul și arțarul tătăresc. Multitudinea studiilor întreprinse au dus la descrierea din teritoriul rezervației a circa 515 specii de plante, precum și a numeroase specii de animale caracteristice zonelor de stepă dobrogeană. Printre acestea amintim două specii de dihor: dihorul de stepa și dihorul pătat și o specie de rozător mic, grivanul. De asemenea, a fost semnalată prezența broaștei țestoase dobrogene, a cărei arie de răspândire în țara noastră se limitează la câteva puncte din stepa Dobrogei, mai ales pe pâraiele împădurite ale rezervației, precum și a șarpelui de râu, șarpele cel mai mare și mai rapid din fauna noastră, alături de numeroase șopârle ce populează coasta însorită din centrul rezervației. Printre păsări putem vedea o rudă apropiată a dropiei, dar mult mai mică, ocrotită de lege: spârcaciul. Dintre numeroasele specii de nevertebrate amintim în primul rând prezența a două specii de melci rezistente la căldurile estivale din stepa dobrogeană: zebrine detrita și helicella candicans.
   Numeroasele specii floristice și valoarea peisagistică a zonei fac din această rezervație un important punct de atracție pentru turiști.

Podgoria Murfatlar

   Beneficiind de unul dintre cele mai potrivite amplasamente naturale, podgoria Murfatlar este așezată în sud-estul României, între Dunăre și Marea Neagră, în centrul Podișului Dobrogei. Este locul în care vița-de-vie, trăiește de mii de ani. Aici soarele strălucește mai puternic ca nicăieri, vița crește viguros în solul arid specific regiunii, iar precipitațiile sunt reduse. Toate acestea îndreptățesc să spunem că “Murfatlarul este un loc binecuvântat”.

   Cultura românească de vin există de aproape 6.000 de ani. Legenda spune că însuși Zeul Vinului Dionysus, s-ar fi născut pe aceste meleaguri mirifice aparținând străvechii Tracia.

   După ce Dacia a fost cucerită de către romani în anul 106 d.Hr., pe monezile bătute de cuceritori, noua provincie era reprezentată de o femeie căreia cei doi fii îi ofereau struguri.

   Podgoria Murfatlar este considerată a fi una dintre cele mai vechi din Europa.

   Faima podgoriei și a vinului Murfatlar a depășit cu mult granițele țării noastre, vinurile find premiate la o serie de concursuri internaționale, obținând de-a lungul anilor peste 190 de medalii.

   În anul 1907 din inițiativa a doi viticultori români Gheorghe Nicoleanu și Vasile Brezeanu, sunt plantate soiuri nobile de viță-de-vie vest europene, la început în scop experimental. Treptat suprafața cultivată cu viță-de-vie s-a extins ajungand la aproximativ 3.000 ha.

Ansambul Rupestru Murfatlar

Ansamblul Rupestru Murfatlar este un sit arheologic si un complex rupestru deosebit de important pentru istoria crestinismului de pe teritoriul tarii noastre. Se crede ca ansamblul rupestru de la Murfatlar adaposteste prima biserica si primele chilii ale unei manastiri, de pe teritoriul Romaniei.

Complexul, format din camere si galerii, este sapat intr-un deal de creta din apropierea carierei de extragere a cretei din localitatea Murfatlar, in imediata vecinatate a garii. Acesta se afla la o distanta de 15 kilometri de litoralul Marii Negre, pe malul drept al Canalului Dunare - Marea Neagra.

Biserica ”Nașterea Maicii Domnului”

   Biserica “Naștera Maicii Domnului” a fost ctitorită în anul 1906, când neamul românesc sărbatorea 40 de ani de domnie a Majestății Sale Carol I al României și alipirea Dobrogei la țară mamă în urma războiului de independență din anul 1877.

   Construcția bisericii a început în anul 1903, construită din piatră, cu turle înalte după planul arhitectului D. Bănescu, pictorul pentru catapeteasmă C. Bobie, iar pentru pereți Petru Serafim. S-a lucrat timp de 3 ani, astfel că în vara anului 1906 a fost finalizată. Cupola bisericii a fost avariată la marile cutremure, mai ales turla care a fost și este construită din caramidă și nu din piatra ca restul clădirii. În prezent biserica este introdusă pe lista monumentelor istorice.

   Biserica este construită în formă de corabie simbolizând Corabia lui Noe care a salvat omenirea de la potop, îmbinând forma de cruce, care simbolizează crucea Mântuitorului Isus Hristos care ne salveaza de la toate ispitele lumești.

   Hramul bisericii este sărbătorit pe 8 Septembrie, în ziua nașterii Sfintei Mării.

Conacul Kogălniceanu

   In 1885 moşia Murfatlar intră în posesia familiei omnlui politic Mihail Kogălniceanu în urma achiziţiei imobilului, făcută de acesta de la un membru al unei prospere familii din Constanţa: Hagi Me(h)met Aralam bey.
Alte documente vorbesc despre cumpărarea casei de la turcul Cuciuk Murfat, în dorinţa de a o lăsa nepoatei de fiică, Lucia liteanu.

   La conac se stabileşte fiul omului politic, Vasile M Kogălniceanu care desfăşura de aici, activitatea de inspector domenial în Dobrogea, respectiv de administrator al Plasei Mangalia. El urmase cursurile Facultăţii de Ştiinţe Agricole de la Grignon (Franţa), după finalizarea cursurilor gimnaziale la Berlin. Interesat de lumea satului, Vasile M. Kogălniceanu a fost cunoscut pentru spiritul său analitic ascuţit, manifestat cu precădere în cercetarea
problemelor vieţii ţărănimii. A susţinut Reforma Agrară din 1923 şi împroprietărirea ţăranilor săraci.

  Imobilul a revenit pe rând moşierului Luca Oancea, lui Th. Miulescu, fiind ulterior naţionalizat, cu alocarea către Şcoala de agricultură şi apoi către IAS, timp în care a suferit serioase degradări. Nu demult, clădirea-conac a fost reabilitată pentru a deveni sediu de grădiniţă. Procesul de recondiţionare şi refuncţionalizare s-a desfăşurat în bune condiţiuni, fapt ce a favorizat şi conservarea mai multor obiecte şi decoraţii specifice imobilului. Clădirea are nişte corpuri adăugate de proprietarii ce au preluat-o în timp (pivniţă, magazie).

  In curtea/parc ce înconjoară clădirea, în afara unor copaci seculari din specii cunoscute locului se mai conservă postamentul troiţei ce a fost ridicată în 1943 în memoria eroilor de pe front.

Atracții turistice in Municipalitatea General Toshevo

Resurse naturale și atracții

   Pe  teritoriul  municipalităţi  Gheneral  Toşevo    sunt  aşezate următoarele resurse naturale: Zona protejată de coasta Dobrugea cu o suprafaţă de 6517,31 ha (din ele 6391,1 ha apărţin municipalităţii Gheneral Toşevo), Zona protejată Rosiţa –Lozniţa  cu  suprafaţă  de  1812,o  ha  din  care  31%  este  teritoriu  protejat,  Zona protejată Izvorovo –Kraişte cu suprafaţă de 1081,5 ha, Zona protejată Kardam cu suprafaţă de 918,3 ha, Zona protejată Ceairea cu suprafaţă de 1451,2 ha (parţial aşezată şi pe teritoriul municipalităţii Dobrici -ţaranească) inclusă în anul 2005 în registrele  Birdlife International ca loc important ornitologic în Europa (Nr. 085) iar prin Hotârârea Guvernului Nr. 122 din 2007 şi sub Nr. BG 0002085 a fost acceptată ZZ  pentru  protejarea  păsărilor  sălbatice,  monumentul  natural  „Arboretum” –or. Gheneral  Toşevo,  monumentul  natural  copacul  venerabil  „Stejar  de  vară” –s. Dâbovik.  Aceste resurse turistice naturale sunt o bază promiţătoare de dezvoltarea unui turis de vânâtoare şi turism eco.

Web Traffic \ уеб трафик \ Vizualizari

0.png0.png4.png7.png8.png2.png
  • IP: 100.24.125.162
  • Browser: Unknown
  • Versiunea browserului:
  • Sistem de operare: Unknown

Marți, 27 Octombrie 2020 10:50

Contact

PRIMĂRIA MURFATLAR
Adresa: Str. Calea Dobrogei 1, Murfatlar
Jud. Constanta, Cod postal 905100
Telefon: +40 241 234 350
Fax: +40 241 234 516
Website: www.primaria-murfatlar.ro
Email: consiliu-local@primaria-murfatlar.ro

General Toshevo Municipalitate
Str. Vasil Aprilov 5
Oras General Toshevo, Jud. Dobrich
Cod poştal: 9500
Tel.: +359 5731 2020
Fax: +359 5731 2505
Website: http://toshevo.org/g/
Email: mail@toshevo.org

© 2020 Primaria Orasului Murfatlar. Toate drepturile rezervate. Reproducerea parțială sau integrală a conținutului acestui site este strict interzisă fără acordul scris al UAT Murfatlar.

Site realizat în cadrul proiectului „Dezvoltarea potențialului turistic, protejarea și promovarea moștenirii comune”,
cod ROBG-453, finanțat prin Programul Interreg V-A România-Bulgaria
www.interregrobg.eu
Conținutul acestui site nu reprezintă in mod necesar poziția oficială a Uniunii Europene.
Iniţiatorii site-ului sunt singurii responsabili de informaţiile prezentate în site.