Localizare
Geografic, oraşul Murfatlar se află aşezat la 44,11 grade latitudine nordică, deci nu departe de paralela de 45 de grade latitudine nordică, în Dobrogea, la distanţă egală de 18 km între Municipiul Constanţa şi Municipiul Medgidia, pe drumul naţional ce leagă Constanţa de Bucureşti.
Principala caracteristică din punct de vedere al aşezării şi care oferă un mare avantaj oraşului Murfatlar constă în faptul că este aşezat pe principalele artere de circulaţie rutieră, cale ferată, navală şi aeriană, care leagă întreaga ţară şi Europa, de staţiunile de pe litoral şi de portul Constanţa.
Canalul Dunăre Marea-Neagră traversează localitatea, astfel oraşul devenind port maritim şi fluvial.
Oraşul este străbătut de două importante căi de comunicaţie E-81 şi DN-3. Acum în construcţie pe la sud de Murfatlar trece autostrada A2, București-Constanţa, iar în dreptul oraşului se construieşte un punct de descărcare de pe autostradă.
Istorie
Cu ocazia unor lucrări la cariera de cretă din dealul Tibişir în anul 1957, s-au descoperit săpate în stâncă, bisericuţe rupestre, galerii cu lăcaşuri pentru morminte, locuinţe construite din blocuri de cretă. Arheologii au stabilit ca este un ansamblu rupestru - o străveche aşezare omenească.
Această descoperire arheologică atestă existenţa localităţii înainte de anul 992 e.n., deci cu o vechime de 1200 de ani. Prin amplasamentul ei, localitatea era la aceea epocă în calea popoarelor migratoare, aşa putându-se explica construirea încăperilor care trebuiau să se menţină timp îndelungat, fapt pentru care au fost săpate în masive de cretă spre a nu fi distruse.
Date certe şi preţioase asupra istoricului localităţii apar în documentele existente sau descifrate după anul 1800 şi mai ales după 1850, când se aflau aici stabiliţi mocanii şi cojanii, urmaşi ai ciobanilor dinaintea lor, sau celor veniţi din Ardeal și din Vrancea.
Prima denumire sub care a fost cunoscută localitatea este aceea de Murfatlar.
Denumirea de Murfatlar vine de la cuvântul tătăresc ”Murfat”, adica urmaşii lui Murfat.
Aşezarea dobrogeană a fost populată după anul 1855 de către o garnizoană turcească, şi apoi de către tătarii aduşi din Crimeea, având la început o geamie şi câteva case.
Denumirea de Murfatlar se păstrează până în anul 1921, când, printr-un proiect de lege s-a schimbat denumirea mai multor localităţi din Dobrogea printre care şi cea de Murfatlar în Basarabi. Denumirea de Basarabi se păstrează până în anul 1965 când devine Murfatlar timp de 10 ani, iar din 1975 s-a numit Basarabi. În anul 2007 autoritățile locale au solicitat schimbarea numelui localității din Basarabi în Murfatlar, fapt agreat de guvernanți și pus în practică, cu sprijinul deputaților de Constanța.
Denumirea satului Siminoc provine de la floarea cu acelaşi nume care se găseşte din abundenţă pe aceste locuri, vechiul nume turcesc al satului Siminoc fiind Turmuflat.
Obiceiuri și traditii
În Dobrogea, întâlnim obiceiuri care s-au păstrat din vremuri de demult. Dintre acestea amintim: Gurbanul viilor – un ritual de protecție a podgoriilor.
Alte tradiții și obiceiuri din Dobrogea:
- Colindatul - mersul cu „Moș Ajunul”, „Florile dalbe”, ”Steaua”, în seara Ajunului de Crăciun iar de Anul Nou „Plugușorul”, "Ursul", "Capra”, “Sorcova”, “Semănatul” etc.
- Boboteaza - în ziua de 6 ianuarie. Obiceiul constă în recuperarea de către flăcăi a crucii aruncate în apă, dovedind astfel trecerea lor în rândul bărbaților.
- Dragobetele – sărbatoarea dragostei la români, pe 24 februarie.
- Mucenicii - reprezintă începerea anului agricol, generând o sărbătoare tradițională românească. În Dobrogea, mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici.
La 1 Mai locuitorii sărbătoresc "Armindenul", simbol al vegetației care protejează recoltele și animalele. Armindenul se serbează pentru rodul pământului, ca să nu bată grindina, împotriva dăunătorilor, pentru sănătatea vitelor, vinul bun, prin petreceri la iarbă verde, unde se mănâncă mici, miel și se bea vin pelin.
Kureș (lupte tătăresti) - în fiecare an, din primăvară până-n toamnă, tătarii din Dobrogea se întrec la kureș - un tradițional gen de lupte libere. Premiul cel mare e de fiecare dată un batal.
Multe obiceiuri sunt legate de sărbătorile bisericești, cum ar fi: Sărbătorile Pascale, Înălțarea Domnului, Sânzienele, Nașterea Maicii Domnului, Sf. Andrei, Sf. Nicolae, Sărbătorile de Crăciun și Anul Nou etc.
Hramul este cea mai mare sărbătoare a bisericii şi se serbează cu mare fast şi solemnitate în lăcașele de cult din localitate, care au ca patroni spirituali: Biserica veche - „Nasterea Maicii Domnului”, Biserica noua - „Sf. Împărați Constantin și Elena”, Mănăstirea „Sf. Teotim” și Biserica din satul Siminoc - „Sfantul Ierarh Nicolae”.
De asemenea, mai sunt sărbătorite: Ziua Eroilor, Ziua Veteranilor de Război, Ziua Imnului, Ziua Drapelului, Ziua orașului Murfatlar, Ziua Armatei Române, Ziua Națională.
Folclorul
Folclorul sau cultura populară are o vechime multimilenară. Fiind rezultatul unor creatori anonimi, transmiţându-se pe cale orală, îmbogăţit prin aportul colectivităţii, folclorul este cartea de identitate, care diferenţiază și particularizează popoare şi culturi.
“Pământ al sintezelor”, după cum afirmă Nicolae Iorga, Dobrogea dă dovadă acestui fapt și prin zestrea folclorică pe care o posedă: creației autohtone i s-au adăugat creațiile românilor veniți de peste Dunăre, influențe mereu acceptate, care s-au suprapus unui strat străvechi, local, influențându-se reciproc.
Costumul popular s-a dezvoltat odată cu istoria, fiind expresie a tradițiilor închegate de-a lungul veacurilor.
Costumul vechi dobrogean se caracterizează prin contrastul dintre albul cămășii și culorile vii ale catrinței. Catrințele sunt alese cu motive mari geometrice. Nota specifică a costumului bărbătesc este dată de prezența ilicului împodobit cu găitane.
În ciuda impresiei de diversitate, din multe puncte de vedere portul românesc dobrogean prezintă toate aspectele esențiale ale portului românesc de pretutindeni, prin materia primă folosită, croială, ornamente și cromatică.
Melodiile păstorești și pescărești păstrează în structura lor straturile cele mai vechi românești. Zonei de mijloc și de sud a Dobrogei îi este specific un joc popular propriu, care vădește cel mai pregnant influența orientală:„geamparaua“.
Ansamblul tătăresc „NURBATLAR“ al Casei de Cultură, care funcționează în cadrul Primăriei Murfatlar, a reprezentat localitatea în emisiuni televizate, în mass-media, la festivaluri și concursuri; amintim aici „Festivalul International al Cântecul, Portului și Dansului Turco-Tătar“.
În Școala Generală A.V. Rădulescu se inițiază copii pentru a-i urma pe „Junii Murfatlarului“.
Trăim astăzi, într-o societate aflată într-o permanentă schimbare și modernizare.
Fără să vrem ne uităm tradițiile, obiceiurile, valorile, datinile moștenite din generație în generație. De aceea, pornind de la ideea că tradițiile reprezintă o punte de legătură între trecut și prezent vrem să reînviem interesul tinerilor din comunitate pentru farmecul nebănuit al tezaurului folcloric, străduindu-ne permanent să-i abatem de la sărbătorile de import.